Adie prin noi ca un vis din străbuni,
Cu doruri de mamă și sfinte minuni,
E glasul ce curge din tată în fiu,
E cântecul unui popor care-i viu.

E doina din munte, e râul din vale,
E dorul de casă ce merge pe cale,
E țara ce plânge, e țara ce cântă,
E limba ce-n suflet ne leagă și-avântă.

Limba română, lumină și dor,
Cântec de mamă și grai de popor,
Cât vom avea inimă, cât vom avea glas,
Limba română ne va ține-acasă.

Comoară de suflet, de lacrimi și cânt,
Tu legi rădăcina de-al nostru pământ,
Te las moștenire la fii și nepoți,
Să porți România în sufletul lor, toți.

Nu ești doar graiul pe care-l rostim,
Ești casa din suflet în care trăim.