când ai intrat
tanti Lenuța își înșira pomenile,
cozonacul mirosea a rânced,
pronaosul nu ne-a mai încăput
iar eu am rămas
ca femeia dinaintea mărului.

În numele foamei mele,
am crezut că și tu ai fost blagoslovit
cu harul iubirii de semeni
...........
Iubitu-ne-am pe frunzele reci și umede ale toamnei,
cu ace de brad înfipte în coaste.
Agățatu-m-am, desfăcută, în lianele cămășii tale,
cu două numere mai mare
decât îți îngăduia bărbăția.
Îmbrățișatu-ți-am oasele, să-ți miros plămânii,
când în stomac îmi creștea un ghem.
Frământatu-m-ai între palmele tale,
să-mi dai înapoi miros de femeie de lut.
Bucuratu-ne-am sub inerțiile sfinților,
Căzut-am iar și iar în frunzele putrezite și moi.

Iar tu gemeai
când mă voiai mai lungă,
ori mai puțin pioasă.

Oferitu-ți-am iubirea de pomana dracului.