am învățat să sap
până când pământul n-a mai fost pământ
ci o gură care înghite
mâinile tatălui meu
secera asta nu-mi taie gâtul
taie doar umbrele care s-au strâns la rădăcină
bătrânii satului își spală picioarele
în apa ieșită
și tac
pui un trup mic
nu o viață