Dacă mai simt nevoia să plesnesc noroiul de pe deal,
Cu tălpile mele mici și arse de soare,
Doar ca să-i dau puțină mișcare,
Înseamnă că încă trăiesc și sunt încă cuprinsă-n real.

Dacă mai am impulsul dat de dorință,
Cu inima mea mică și brăzdată de cicatrici,
Doar ca să simt căldura unor ființe nevinovate și mici,
Înseamnă că încă respir cu un gram de credință.

Dacă mai am porniri de dezlănțuire-n dans,
Cu trupul meu, ușor îngreunat an de an,
Doar pentru că muzica îmi sună bine-n timpan,
Înseamnă că încă am sufletul în balans.

Dacă mai am gând cald către lume,
Cu mintea mea curioasă din fire,
Doar ca să-mi păstrez liniștea în privire,
Înseamnă că încă pot trece prin viață, făcând glume.

Dacă mai simt nevoia să primesc raze de soare îngropată-n nisip,
Cu pielea mea, ușor încrețită de trecutele vise,
Doar ca să simt apropiere de cele promise,
Înseamnă că încă mai dețin senin peste chip.

Dacă mai simt nevoia de trăire,
Cu tot sângele meu devenit de departe impur,
Doar ca să contrez mascarada din jur,
Înseamnă că încă mai am instinct de supraviețuire.