e sărbătoare mare în noapte
se adună gândacii negri
în galeriile de sub pământ
ca să cânte o liturghie aspră
pentru cel care a putrezit
cel mai repede dintre noi
o candelă improvizată
topită se aprinde
direct pe fruntea unui craniu rămas
în timp ce fumul gros
cuprinde icoanele vechi
cu sfinți pierduți
mănâncă liber vierme
din carnea mea
să-ți clădești din ea palat
căci dincolo de
această viață amorțită
doar în gunoi mai redevenim curați și sfinți.