am fost ispitit, cu imagini din mintea ta
credeam că doar eu ştiu să visez, că stăpânesc această artă
că aş putea avea tot, un ucenic vrăjitor doar al meu
dar tu, tu erai în acum doar un înghiţitor de vise
aveai circul tău, fără cupolă, dar nimic nu mai conta
iar deasupra, cerul, cerul era doar un sân
un sân pierdut între Steaua Vega şi
ochii tăi ce ştiau scobi în crepuscul specii rare de cocori
am fost ispitit de mintea ta, care ştia să facă zoom
atât de sălbatic, atât de crud
savana în care se furişa un şarpe uriaş, verdele crud
şi puzderie de animale, potop de culori, greu de ucis
când am fost copil nu mi-a fost frică de şerpi
pentru că nu ştiam ce e târziul dar auzeam
cum tu ai pus un pariu, cu cineva, din prea plinul tău
că fiecare bărbat îţi va cădea în câte o plasă, a ta
sub un fel de boltă, din care s-ar fi putut hrăni
deasupra puneai luna şi o busolă fermecată
pentru că nu voiau să pronunţe cele două cuvinte
din gura ta, din ochii tăi înşelători
dar totul era aşa cum trebuia să fie
cum dintr-un lapte bine prins
bărbatul, captiv în ochiurile pânzei de păianjen
cum într-o obsesie, înlăuntrul tău răsăritul
această aliniere aprinsă
din ochi de păun
****