te-ai lăsat aprins în cămară
și acum dinții bunicilor plutesc
nimeni nu mai spală farfuriile
le batem în perete
ca pe niște cuie
pe care calcă un cal orb
de trei zile încoace
îți bagi limba
să vezi dacă mai are gust
o amintire
prinsă între două coaste
și râzi
până când îți sare din cap
și se rostogolește sub frigider
lângă un șoarece uscat
care-ți știe tot neamul.