Să rămânem împreună
Când avionul se va prăbuși,
să ne rămânem, așa, vesele,
mâncând gogoși
și căutând
pisici mămoase
prin magazii cu amintiri,
geamuri prăbușite
şi cărți
mucede.

Să ne rămânem împreună, de mână,
în noaptea cea de aici și de-apoi.

Salcâmul se clatină-n zbor,
pietrele se leagănă-n râu,
trandafirii cresc înalți pân' la cer
iar noi
parlamentăm platitudini
fără să ne gândim
la azi sau la mâine,
împărțind gogoși
și râsete
împletite în spic,
cu ziua de azi şi de ieri
și caserole închise discret
cu cea mai îndelungată
şi depărtată de noi
dragoste.

Cele două băbuțe râd știrb
și-și cântă reciproc „La mulți ani”
printre vremi
și orașe palpabile
cu inima
şi, uneori, cu bastonul.

Cu glas de orb am să vin
să te caut,
cu încrederea
dată doar sfinților
și zilelor însorite de vară
în care ne vom rătăci
oasele, pământul de sub picioare și
gândul de gând,
pe potecile pierdute odinioară, în şoaptă,
în pădurile din Sărata Monteoru,
în verile sărate şi lungi

Din vol. Există îngeri. Poeme pentru oameni singuri.