Rada, visezi că sunetele au mereu
aură de mătase în lungul brațului,
că privirea curge, râu ostoind setea pământului,
până când auzi o voce tainică
scrutând apropierile:
,,teiul nu-și schimbă frunzele,
leul nu devine câine,
adulmecând tenace bucuria casei."
Și atunci, nu mai visezi...
o asculți pe Nina Simone
așa cum ți-ai asculta sufletul,
citești o carte
care te aduce mai aproape de tine,
de umbra ta risipită în căldura tihnei
de a lua lucrurile exact așa cum sunt. (13.09. 2026)