|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ gest lucid și totuși grăbit în ceasurile cele mai de pe urmă Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 0
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-09-20 | |
An Aniversar
Să mă lași să aștept câteva zeci de vieți, nu mai mult. N-am să ies din cușcă, chiar dacă mă uiți. Lasă-mă să aștept în timp interstelar, mult mai mult decât credeai că am să rezist. Nu vreau să te zoresc. Ce știi este că am să rămân același, chiar dacă părăsești această viață. Găsește-mă la fel, într-o altă generație. N-am să fug. Iar dacă, după transformări apocaliptice, imobilul nu va mai exista, mă vei găsi în vârful ruinelor, ca pe o piramidă a făgăduinței. Nu-ți face griji. Sistemul meu adaptativ va prinde rădăcini, va face frunze și fructe. Găsește-mă pe piramida făgăduinței, ridicată ca exemplu pentru cei rămași singuri. Iar dacă lumea se va schimba radical, voi fi integrat în noul sistem, Android-70, sistem Schismă-iPhone. Mă vei observa. Voi fi sistemul-copac care dansează în prezența câmpului tău electromagnetic. Voi fi aici, cu toate formele evoluției postcreștine! Dar nu voi avea nevoie de compasiune. Doar să-ți privesc sistemul bionic — asta aș vrea: să văd cum am devenit eu și tu. Poate vei fi o cărăbușă-femeie android, iar eu, un copac-bărbat bătrân android, sub care îți vei face hibernarea pentru încărcarea bateriei electrice Solid-State nr. 2300 Plus.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate