precum o mânã care ştie zborul din altã existenţã
despărțind cu graţie aerul în poezii
un balet al simţurilor pe un lac fără lebãde
între douã margini de nemãrginire
prãpãstii ale trupului
dintre lumile trãite şi lumile visate
cãrarea prin care luna coboarã la fereastra inimii
iar în valuri un delfin susţine toatã feeria

deschid o fantã
prin care mã inundă lumina
mã las sufocat cu realitatea pescãruşului
care-și cautã oceanul
în orice baltã
cu aceeaşi convingere
cu acelaşi ţipãt de viaţã