Riga
(fratelui)

Admiram aievea turnurile urbei
dar parcă le priveam de după gratii
ne părea incredibil
că departele poate fi
atât de aproape

admiram până și aerul ei
ne-ncumetându-ne să-l absorbim
precum n-ai cuteza
să te atingi de ceva imaculat
atât de pronunțată era demarcarea
dintre noi și aerul ei

cădea o ploaie rece de toamnă
peste capetele noastre goale
dar nu le atingea
nu le atingea
chiar dacă ne răzmuia
până și măduva noastră

adulmecam ca niște lupi
mirosul cafelelor și al copturilor
ce învăluia întreg orașul
dar eram atât de străini
într-o lume atât de intangibilă
încât ne venea greu să credem
că aproapele poate fi
atât de departe

ni se suprimau gândurile toate
și toate cuvintele
sub ploaia de februarie pe care
o primeam ca pe o ploaie de vară

doar dangătele clopotelor ei
care începură să cadă peste noi
doar ele păreau ale noastre
doar clopotele ei
care veneau să învăluie înserarea
doar ele purtau același mister
ca și clopotele noastre
sara pe deal
încât ni se părea incredibil
că departele poate fi
atât de aproape