în biserica lor pictatã de curcubeu
rãspunde blând cu rouã
şi iarba se mulţumeşte sã creascã verde
ca bazã cromaticã neutrã
de unde florile sã înalţe imnuri
împreunã cu toţi fluturii
pentru nãscãtoarele de dumnezei
fãrã nicio iesle

dumnezeule a toate cele care vieţuiesc
de ce laşi oamenii sã creadã idiot
cã sunt buricul lumii
şi cã tot universul e doar un decor
pentru vanitatea lor

te întreb şi mã scutur de piele
pânã mi se vãd penele crescute din ochi
ca nişte sprâncene rãzvrãtite