Întinde mâinile, ia-ți o secundă-n zori
Împletindu-ți degetele și scormonind după flori
Ploaia se înmoaie, umezește din nou cărări
Bătătorite cu umbre, stingând pe rând lumânări...

Rămân în urmă coroane de flori, petale răsfirate
Ați adunat pământul de-a lungul și de-a latul
Se răsucesc străbunii sugrumând rugăciuni
Așezându-și pe cruci pleoapele mucegăind.

Lemnul se cerne, se uită, se-ndoaie
Se cern frunzele ca-ntr-o mie de toamne
E din nou liniște, ce toarnă, ce ploaie!
Se-aud cum bat inimi sub mormane.

S-a rupt cortina, vântu’ adie năucitor
Ce-ajungi să știi, să crezi, să simți că ți-e dor...
Rescriu pământul și cerul șușotind peste nori
Că veteranii duc și azi în spate
Trupuri reci, biciuite de onoruri uitate.