Am înțeles că nu ne știm iubi,
ne sărutăm cu dragostea în dinți,
sudoarea de pe buze are zimți
în timp ce moartea învață a vorbi.

Ne îmbrățișăm cum s-ar iubi copacii,
dar speciile diferite dintre noi
ne fac și îmbrățișările mai moi,
cu frunzele iubirii-ți umplu sacii.

Privitu-n ochi e cum ne-ar muri stupii,
o lacrimă se zbate să rămână
în viață, precum oile-ntr-o stână
în noaptea în care le atacă lupii.

Tu cu un pahar de Coca-Cola stai în față,
te văd prin el cum moartea ar vorbi,
plângându-se la telefon că ne-ar iubi
dacă îmbrățișările ar ține-o în viață.