N-am să imit moartea, nici gând,
sicriele de uz casnic
se dau la talciocul din colțul cordului,
auricule și ventricule de vânzare,

scrie pe geamul unei case pline cu sânge:
când se inundă inima,
bărcile umflate cu aer nu respiră,
despre moarte aș putea scrie ‒ am văzut-o.

Chipul ei stătea singur
în sensul giratoriu cu ierburi uscate,
un singur indicator îndrumă
spre plămânul stâng, chin abandonat.

Timpul se descompuse ca o scoarță,
formele se dezveliseră și miroseau a mort,
arterele vibrau în grâul copt,
iar despre moarte scrisese Șerban Foarță.

Despre moarte aș putea scrie pe inima oprită
cu degetul unei părți din existența mea,
moartea este un fulg inconștient de nea,
iar viața, o zăpadă topită.

În sensul giratoriu cu ierburi uscate
un singur indicator îndrumă
spre ventriculele acoperite cu spumă,
sub care dorm gurile Lumii căscate.