Ai crede că te poți înșela privind Cerul de aproape:
vezi îngeri degenerați, zeițe scăzute în înălțime.
Între furnici și zei, media de înălțime e din ce în ce mai mică,
se pare că ouăle îngerilor nu mai au aceeași căutare.

Dumnezeu-șeful și-a împărțit neantul cu fiii,
sfinte cu păr pe picioare și îngeri care umblă pe jos,
o stradă cu haine de mâna a doua care vinde iluzii și fructe,
un bătrân cu aripi uscate și-a deschis boutique de Coca-Cola.

Nu mai pot tolera comerțul și prostituția cerească,
am să mă urc pe nervii mei călare
și-oi bate-n Infinit cu pumnu-n masă,
sau poate am să creez alți sfinți, de mâna întâia.

De-o vreme încoace, într-una mi se pare
că îngerii pe Cer sunt tot mai mici.
Așa cum văd uitându-mă în zare,
zeițele îi înșală cu furnici.

Nici Cerul nu mai e ce-a fost-nainte,
de când în Rai se vinde Coca-Cola.
Până și Dumnezeu, care era cuminte,
acum își pierde deseori corola.

Am să mă urc pe nervii mei călare
și-oi bate-n Infinit cu pumnu-n masă,
am să desprind în zbor un colț de zare
și-am să creez în Cer doar sfinți de rasă.