La formarea acestor artere și inimi diluate cu flăcări
îmi modelez vasele sanguine în formele nisipului umed,
sângele folosește formulele alternative
ale globulelor mici de statură în falii subțiri.

Așa rămân transparent până când aerul se înțelege cu păsările.
Ca să fii astfel, trebuie să arzi felul tău de a rămâne viu,
să-ți fixezi chipul pe crusta adunată deasupra emoției,
până când esența ce privește cu invidie moartea se clatină.

Aș putea rupe sângele în milioane de globule albe și roșii,
din sporii aceștia vântul mă poartă în alte țesuturi.
Scâncetul trecerii dintr-un vaiet în altul
e vocea nisipului care alunecă în ape murdare.

În formele nisipului umed îmi torn viață nouă,
modelez vasele sanguine după bunul lor plac.
Din globulele mici de statură beau rouă
când Coca-Cola și Sprite nu-mi mai plac.

Rămân transparent până când aerul coboară în jos,
acesta este felul meu de-a rămâne viu.
Îmi întorc chipul pe față și pe dos
până când venele își comandă sicriu.

Din sporii aceștia vântul mă poartă în alte țesuturi,
scâncetul trecerii dintr-un vaiet în altul
pune sângele viu în mii de începuturi,
până când moartea își toarnă în mine asfaltul.