În sânge dragostea rămâne virgină oricât ar iubi,
se ascunde în buruienile inimii și-n nervi,
globulele albe o urăsc de moarte,
iar cele roșii îi duc praporul încă de când e mică.

Uneori iese pe străzile orașului în care locuiește,
printre ventricule, și participă la proteste ilegale.
Iar când ne intersectăm, îi face nopții cu mâna,
ca și cum ar cunoaște-o.

Prin peretele inimii se vede că-i place Coca-Cola.
În timp i-am scris pe-o dâră de sudoare,
cu degetul muiat în nicotină:
lasă-te de fumat! și de atunci mă ține în coșmaruri.

S-ar putea ca dragostea să fie fată mare,
cine s-o caute-n inimă riscând,
printre urzici de sânge și lăstare,
unde globulele se aud prin noi păscând?

Am întâlnit iubiri ieșite-n stradă
cu jerbele pătate de noroi,
făcând cu mâna nopții să le vadă
la intersecția dintre... noi doi.

În timp i-am scris pe-o dâră de sudoare,
cu degetul muiat în nicotină:
"vedeți că dragostea nu-i fată mare!"
de atunci mănânc cu moartea la cantină.