Eu am un spirit neîmblânzit de Meduză,
Ca să mi-l descopăr am fost mult timp confuză,
Șerpii din păr fac ce știu doar ochii, hipnotizează,
Cam asta ajunge soarele când în luna-n Vărsător scânteiază....

Cine rupe blestemul ca un șarpe-n apă dansează,
Cine nu se implică noaptea nici nu mai scânteiază,
Prietenii mei erau șerpii de mic copil în vise, vibrează
Destinul de Harry Potter cu părinți încuiați în valize...

Am o cicatrice-n formă de fulger în frunte de când pe buze
Purtam versuri, și pe scări făceam dansuri difuze
Încă văd cum cad pe trepte și m-aștept să vină să mă salveze
Un șarpe mare cât un balaur și verde de jad, de curtea să vibreze...

Cine să-l hipnotizeze mai bine ca o Meduză, fără să cotizeze
Buget ca încearcă, precum alte fane, să-l impresioneze,
Nici pe ușă nu-i dată afară, că nu vrea doar să se distreze,
Ea vrea să se înțeleagă pe ea, de ce poezia nu pare s-o epuizeze...