În dansul frunzelor e Dumnezeu
În răsăritul soarelui e Dumnezeu
Albastrul apelor e Dumnezeu
În ciripitul păsării e Dumnezeu
În toaca ce răsună-n sat e Dumnezeu
În clopotul ce bate orb e Dumnezeu
În rumegușul de sub capra bunicuțului e Dumnezeu
În dragostea de mamă este Dumnezeu
În brațul obosit al tatei, când vine de la muncă-i Dumnezeu
Pe fruntea mea nemiruită-zbenguită, de copil, e Dumnezeu
În tot cuvântul popii din cătun e Dumnezeu
Atunci mă-ntreb: Unde sunt eu?
Cine sunt eu?
De n-am văzut pân' la acești ani
pe Dumnezeu?