în fiecare zi caut alternative imanente la mizeria umană
și mă trezesc făcând ceai sau deschizând cutia de scrisori de la parter
tremurul degetelor mele anunță seisme și mă așez sub grinda de la baie
așa cum spun manualele noi de supraviețuire
edițiile mai vechi aveau și o sticlă de alcool și o funie în trusa de scule
mustrările naturii către alchimiștii rătăciți nu mai îmi este o carte de căpătâi
am rămas un sot souffleur de mâna a doua
plin de incertitudini
rar mai răspund întrebărilor puse-n somn
singurul adevăr palpabil e că microbii din corpul meu cântăresc cât creierul
vai ce proporționalitate ignorată de omul vitruvian
vine toamna și am început să îmi tatuez pe aortă
legea lui Newton privind gravitația