Pățania

Undeva, cândva-ntr-o vară
Un băiat mânca o pară
O albină cum zbură
Drept pe pară s-așeză.

Băiatul când a mușcat
Albina în limbă l-a-nțepat
De durere a urlat
Și limba i s-a umflat.

Băiatul nu a murit
Dar nu a mai vorbit
Trei zile mut a rămas
Și a stat numai acas'.

Limba i s-a dezumflat
Astfel de chin a scăpat
De-atuncea el a fost atent
La fructe în orice moment.