Oare ai iubi o amoebă cobră pentru-o noapte
Oare m-ai iubi dacă mâine-aș rămâne fără tot ce am scris, din nou,
Și-aș lua-o de la-nceput, amnezică, pierdută pe drum spre birou,
Oare ce-ai simți dacă mi-aș mai aminti doar îmbrățișări cu șerpi pe flow,

Și ne-am întâlni doar la concerte, și-ai ști c-aș putea face lângă tine show...
Oare ai iubi o amoebă cobră pentru-o noapte la capăt de metrou,
Oare ai putea fi imperfectul ei, s-o iei alături de ea de la capăt din nou,
Singură în întuneric, ar fi amoebă iar pentru altcineva, s-ar mula pe flow,

Doar pentru-a supraviețui durerii, și-ar lăsa pielea veche-n urmă la shadow...
Când toată lumea zice că-i nebună, asta e prețul de-a te naște pe furtună,
Se zbate cuando baila, ea nu cedează sub presiune, e plină iar luna
Și e ca atunci când s-a născut, atrage și-un Vărsător, și-un Scorpion, ca nebuna,
Oare ai iubi-o când moartea ar bate la ușa ta, cu oamenii-n negru, să pierzi cununa?