Crezi că sunt a ta? Eu aparțin naturii libere, Tarzanului din Congo
Asta trebuie să devii, dacă vrei haosului să-i faci față și să spui „bingo”,
Pleacă fraierii la vânătoarea de diamante, dar eu îi rog „let me go”,
Pentru că traseul este matematic ca un joc asiatic de Go....

De ce Congo? De ce Tarzan? Pentru că acel conte ce inocența mi-a furat,
A fost atât de malefic încât un haos organizat a declanșat,
Și pe mine fix în mijlocul războiului dintre tabere m-a aruncat,
Pentru că-s botezată și la ortodocși, și la catolici, și de-aia m-a abuzat....

Eu urmez semnele, și am o colegă din Congo la birou,
Și înainte ascultam melodii despre filmul cu Tarzan cu tot cu ecou,
N-am mai văzut demult un sălbatic dezbrăcat și din nou,
Îmi dau restart, nu mă dezamăgi, te rog, când o dai pe flow....

Eu sunt neagră, ascunsă ca un nufăr în noroi, pe mlaștină,
Nouă plante ale dorinței și sinsemilla, și o piele fină,
Lupta dintre mine și un șarpe negru, o văd în vise după cortină,
Mă lupt cu el și nu câștigă niciunul, ca legenda să revină....

Finalul? Ar trebui să fie unul fericit, dar c-un șarpe e bine să fii prieten,
Pentru că șerpii se așteaptă mereu la ce e mai rău, că-s înțelepți și sprinteni
E mersul lor prin jungla din Congo, acolo unde câștigă o lume fără polistiren,
Și sincer, eu nu o să mă mai opresc din rime, până nu-i dau pe toți jos din tren....