am vrut să te iubesc pentru că eu cred
că o parte din noi unde soarele nu răsare niciodată
merită să fie iubită
n-am știut niciodată unde începe carnea și unde se termină inima
m-am ținut de tine strâns ca de un leagăn și m-am dat peste cap cu ochii tăi
cu pistruii care săreau și se lipeau de mine
credeam că și eu am pistrui și de asta
am vrut să te iubesc
pentru că vin zile când și păsările sunt de inox și oamenii înalță zmeie de gențiană
dar în loc să zboare
rămân pe pământ iar oamenii urcă
de sus lumea pare mai puțină
mai înșelatoare
de asta mă gândeam
că ar trebui să te iubesc

trebuie doar să arunci o sămânță de lămâie ca să crești
o grădină de vară
dar nouă ne e frică să ne murdărim mâinile de țărână
oricum întotdeauna ce a fost mai greu
a făcut femeia
femeia care a sângerat, a crescut o durere, a cântat-o, a făcut-o ou în pântec
devenind și mai frumoasă

cine sunt eu pe pământ să spun că nu ar trebui să te iubesc
chiar dacă nu voi rămâne la fel
de frumoasă