el pune mâna pe rană
și ia un sens între degete
îl plimbă pe muchia auzului
și îl aruncă
spintecând în cădere imaginea fluidizată a tăcerii
el are o rană
pe care o ascunde în mersul săltat
la etajul oacheș al dorințelor
eu îl privesc din tâlcul vremurilor
răsucite între gene,
spun lucrurilor pe nume
după botezul clipei azvârlite
în toamnă
e calea de traversat în echilibru goluri și raze.