e toamnă
atât de toamnă că aud
foșnetul frunzelor moarte
care cad în inima mea
ca într-un cimitir
îmi tremură umbra
prăbușită la picioarele clipei
când am cules zâmbetul tău
de pe chip
îmi tremură visul
spânzurat în funia
incertitudinii
e o toamnă lungă
ca un tunel în care
privirea alunecă lovindu-se
de o lacrimă.