De unde vine muzica asta, frățioare?!

Ce peșteri își gâlgâie sufletul de calcit?!

Opriți jeluirea tunetului nemiluit!

De ce urcați, cruste, pe griuri nedezlegate?!

Timpul e un frig înghețat;
spațiul- un vid înghesuit.

Am tras cortina de contrabas
peste carnea sunetului strivit.
M-au înjurat irozii de lemn uscat.

Și deodată tace
orice liniște
de cruce nesăturată.

Eu mă întind
pe oasele luminii
carbonizate.

Ca un soare bătrân
de care trage
un sistem autofag.