În vârful unui măr bătrân
Necules de către stăpân
Era un măr copt și frumos
Precis era foarte gustos.

Un viermișor ce l-a ochit
L-a mirosit și ocolit
În coajă a bătut ușor
Poate are locuitor.

Cum nimenea nu i-a răspuns
Bucuros el a pătruns
Și a sculptat în el odăi
Pentru el și amicii săi.

Viermișorul mânca din măr
Când s-a înființat al său văr
Și au tot stat la taclale
Până mărul s-a făcut moale.

Mărul de tot s-a înnegrit
De la atâta ronțăit
A căzut din pom la pământ
Și s-a făcut îngrășământ.

Viermișorul cu al său văr
Au rămas fără de măr
Ei au fost de găini găsiți
Ciuguliți și înghițiți.