În apartamentul vechi,
podeaua cobora
puțin spre stânga.

A șters talpa nivelei
cu o cârpă
și a așezat-o
lângă perete.

Bula s-a oprit
dincolo de unul
dintre semne.

A întors instrumentul.

Aceeași abatere.

A lucrat până seara,
ridicând partea joasă
cu pene subțiri,
până când bula
a rămas la mijloc.

A măsurat din nou
în trei locuri.

Apoi s-a ridicat.

Camera continua
să urce spre dreapta.

A pus nivela
pe podeaua terminată.

Bula a rămas
între cele două semne.

A întors-o.

Tot la mijloc.

Și-a lăsat umărul stâng
puțin mai jos.

Abia atunci
camera s-a oprit.

A rămas așa
câteva secunde.

Acasă,
s-a întins în pat.

După câteva minute,
a simțit că alunecă
spre margine.

S-a ridicat,
a împăturit o bucată
dintr-o cutie
și a împins-o
sub un picior al patului.

A adormit.

Dimineața,
cartonul ieșise
câțiva centimetri.

L-a împins la loc
cu talpa.

La următoarea lucrare,
podeaua cobora
spre fereastră.

A îndreptat-o.

În seara aceea,
a mai împăturit
o bucată de carton.

După o săptămână,
sub același picior
erau patru.

Din ușă,
patul se vedea
înclinat.

El dormea
fără să se miște.

În fiecare dimineață,
împingea cartoanele
la loc
cu talpa,
fără să aprindă lumina.

La lucru,
își ținea capul
puțin într-o parte.

Uneori,
îndoia și genunchiul drept.

Într-o cameră
abia terminată,
și-a coborât umărul.

Podeaua continua
să urce.

A îndoit genunchiul.

A ridicat călcâiul
și și-a sprijinit palma
de perete.

A mutat greutatea
de pe un picior
pe celălalt.

Camera nu s-a oprit.

A așezat nivela.

Bula era
între cele două semne.

A doua zi,
a intrat într-o cameră
pregătită pentru parchet.

Era goală.

A pus nivela
în mijlocul podelei.

Bula s-a oprit
dincolo de unul
dintre semne.

S-a retras
până în prag.

Fără ca nivela
să se miște,
bula a revenit
la mijloc.

A făcut un pas
în cameră.

Bula a trecut din nou
dincolo de același semn.