Un pui de vânt jucăuș
Drăguț ca un bebeluș
Crengile le legăna
Frunzele le săruta.

Le mângâia încetișor
Îngânând un cântec de dor
Când căldura era mare
El le aducea răcoare.

Frunzele îi mulțumeau
Prin foșnet îi răspundeau
Cuib din frunze i-au făcut
Ce vântului i-a plăcut.

Acolo se odihnea
Tot acolo el dormea
Cuibul era casa lui
N-ar fi dat-o nimănui.

Puiul de vânt n-ar fi plecat
Pădurea l-a fermecat
Pe frații lui i-a lăsat
Să bată lumea-n lung și-n lat.