Un strugure ce s-a format
Era mândru tare
Că boabe multe verzi avea
Ce se pârguiau la soare.

Vara călduroasă s-a dus
Când toamna a venit
El dintr-o dată a văzut
Că boabele s-au înnegrit.

Strugurele acum dolofan
Era la vedere
Toți îl admirau când treceau
Iar lui îi făcea plăcere.

Trecu pe-acolo un copil
Cu zâmbet pe buze
Îl rupse-n grabă și fugi
Fără să își ceară scuze.

Copilul lacom îl mâncă
Boabă cu boabă
La gură era mânjit rău
Că le-a înghițit în grabă.

Că l-a furat n-a fost frumos
Dar nimeni nu-l văzu
Cu frică iute l-a mâncat
Apoi repede dispăru.