A zis-o în glumă,
într-o zi cu ploaie măruntă:

„Curcubeul are opt culori.
A opta e lacrima.”

Am râs amândoi.

De atunci
fiecare curcubeu pe care-l văd
are opt dungi.

A opta vine după violet,
îngustă, de culoarea apei.

Ceilalți numără șapte.

Am rugat un copil, în stație, să numere.
A numărat de două ori.
Șapte.

Dunga se lățește
în lunile în care nu plâng.

N-am mai plâns de doi ani.
Acum e cât celelalte.

Am încercat.
Nu mai iese nimic.

Ieri am găsit o poză din ziua aia.
Râdem amândoi.

Ea are ochii uzi de râs.
Eu nu.