Memento

Eu nu mai știu cum am apus,
nici nu mai știu cum ne iubeam zadarnic sau când tu mi-ai spus duios:
„Iubitul meu, ce mă iubești amarnic!”
Așa momente, reverii,
cum îți mâncam din palmă
și apă, însetat, strângeam
din cicatricea cea de taină.
Și buze roșii îți mușcam,
din ochi cu drag te mai sorbeam.
Sau clipe încordate,
când ne lipeam pe înserate
și ne luptam amorezați,
ca doi îngeri încrâncenați.
Nedespărțiți prin fapte,
îndrăgostiți,
noi ne făceam dreptate.

Eu nu mai știu cum am apus.
Acum știu că ne iubeam zadarnic.