După ce i-au legat lui Esteban piatra de picior
și l-au aruncat în mare
în Macondo s-a declanșat
o epidemie de somn.

Eréndira și-a tras fermoarul cortului din nisip,
s-a așezat pe pernele transpirate de soldați,
și-a cerut iertarea pentru focul neplătit
și-a adormit,
în timp ce bunică-sa săruta candid
cămilele de pe care coborau
aceiași soldați,
în șir.

Delgadina, în schimb, în plină epidemie de somn
s-a trezit.
și-a pus alifie pe cicatricea de pe coapsă,
a descântat-o și-a plâns-o
ca un copil
apoi s-a-ntins elastică pe partea dreaptă
și-a adormit.

José Arcadio Buendía, tatăl taților
și-a zgârmat cu unghiile
o scorbură, în trunchiul gros al castanului,
unde mai apoi s-a covrigit
și-ntr-un final
și el
a adormit.

Melquíades, singurul treaz al orașului,
nu mai avea cui să arate ierburile lui magice.
Până pe seară a-nțeles că nu trebuie căutat niciun sindrom,
și-a tras caravana la ușa casei, a golit camera de căutări,
și-a constatat oftând:
„În Macondo este epidemie de somn.”

Între timp,
legănat în coșul hamacului,
la poalele aceluiași sat,
după ce și-a spovedit toamna, patriarhului
însuși Márquez a căscat