când drumul spre ţara minunilor nu are finanţare
iar strategiile guvernamentale
nu se ocupã mai deloc
cu miracolul înfloririi
ce nevoie
ce viaţã
ce sã facem cu atâta bine

când fericirea de a avea burta plinã
dãuneazã atât de grav sãnãtãţii
ar fi bine sã facem o raţionalizare
cartele albe pentru vise negre
la naiba cu desfrâul
fiecare zâmbet sã fie impozitat
ba mai mult
fiecare lacrimã
sã se treacã dublu la întreţinere

nu se vor deduce decât voturile nule
iar numãrul celor aleşi
va fi întotdeauna invers proporţional
cu bunul simţ
oricum democraţia este mult mai scumpã
decât orice altã încercare de a fi
tãtucul tuturor
care decreta dintr-un gest
cum sã trãiascã poporul sãnãtos
fãrã mãmãligã fãrã pitã
la nici o masã fãrã peşte

mama ei de viaţã
mãcar era peşte adevãrat
în suc propriu
din lipsã de ulei
fiecare avea dreptul sã trãiascã chinuit
palatele erau un fel de case ale poporului
iar acum
acum e normal sã le plãtim viaţa
cãci tot ce fac este pentru norod
ei doar se sacrificã
muncesc din greu sã ne facã palate
iar noi
noiiii
ce naiba facem

din când în când punem de o rãscoalã
ocupãm câteva zile fotoliile chinuitoare
de unde se hotãrãsc destinele
alegem câţiva dintre noi
mai demni mai nobili mai buni
si apoi trecem la fericirea noastra
de zi cu zi
cu gândul la minunile ce vor sã vie

oare câţi miniştrii îşi mai aduc aminte
cum se omoarã fluturii
cu multã grijã
li se înfinge un ac de gãmãlie
în cefalotorace
ca orice reformã fãcutã cu dedicaţie
de parcã suntem nemuritori
şi avem o veşnicie sã gãsim clipa

iar drumul spre ţara minunilor
dacã uitãm de complexul acesta idiot
trece printr-o gaurã neagrã
cum şi fericirea vine odatã cu moartea
doar de aceea raiul nu mai are loc pe pãmânt