pe când acum mă simt bunicul pământului
deși știu că sunt doar un puști uitat
într-o lume mult prea mare pentru el
de unde tot mai cânt stelelor
cu patima unui greier
care se închină bobului de rouă

știu că ați putea să mă bănuiți de înțelepciune
dar vă asigur că sunt cel mai tâmpit idiot
din câți și-au făcut loc sub cerul acesta iluzoriu
albastru din cauza oceanelor sau
sau mai știu eu din ce alt adânc de inimă

între timp nici licuricii
nu mă mai fac să le cânt din iarbă