Pune-mă cumva
într-un vers de-al tău,
să-mi odihnesc gândul
și înțepătura din coastă.

Și peșteră de mi-ai face
într-o icoană
și o rugăciune,
cu tine la intrare.

Fă-mi pat din trupul tău,
sărut să mă apleci
pe umăr.

Stinge lumina
de la întrerupătorul din piept,
și să fie liniște.