Am șters mesajul pe care-l scrisesem,
Și toate cuvintele ce nu le spusesem,
Am vrut să te-ntreb dacă încă mai simți,
Dar m-am oprit înainte să minți.

Conversații pierdute, tăceri apăsătoare,
Și-un „mi-e dor de tine” ce încă mă doare,
Un ultim mesaj, rămas netrimis,
Un capitol închis, un regret nescris.

Nu te condamn și nici nu te chem,
Am învățat să-mi accept propriul blestem,
Că uneori iubirea nu poate salva,
Doi oameni ce nu se mai pot asculta.

Acum îți doresc să-ți găsești fericirea,
Eu îmi voi regăsi liniștea și iubirea,
Căci dacă finalul ne-a fost prea amar,
Ce-am trăit împreună n-a fost în zadar.