În dimineața aceasta,
O ploaie de toamnă,
Așezată, domoală,
Confiscă orașul.

Clădirile ude
Așteaptă cuminți
Să fie trezite la viață
De oameni grăbiți.

De pe parbrize,
Reflexii de gânduri
Alunecă lent
La semafoare-n reprize.

În stații, miros de covrigi
Și urme de pași
Dintr-odată dispar
Sub umbrele.

Această ploaie,
Dacă ține destul,
Spală de toate.
Mai puțin păcate.