Într-un ocean neliniștit
Adânc ca un infinit
În măruntaiele lui era
Un abis negru ca o cafea.

În abisul întunecat
O caracatiță pirat
Îl stăpânea de ani și ani
Printre corăbii și bani

Tot ce oceanul înghițea
Și pe fundul lui zăcea
Peștii îi aduceau în dar
Lumina unui mărgăritar.

Astfel caracatița aduna
Ca un avar într-una
Comorile găsite
Ce-n apă-s tăinuite.

Abisul bucuros primea
Tot ce i se arunca
De furat nu era cum
Că nu era niciun drum.