Lacul se încrețește de vânt,
Pe mine mă-nfioară un gând.
Lacul își mișcă unda ușor,
Eu îmi mișc amintirea cu dor.

Soarele luminează lacul,
Iar în mine își arde veacul.
În lac se oglindește un nor,
Pe mine mă-ntunecă un dor.

În unde adoarme un cer argintiu,
În mine suspină un gând prea târziu.
Pe ape coboară o tainică stea,
În suflet apune povestea mea.

Din valuri se naște un cântec de dor,
Din clipe se țese un zbor trecător.
Și lacul își plânge adâncul secret,
Iar eu îmi ascund nemurirea de poet.

Lacul o să fie aici o veșnicie,
Dar clipa aceasta pentru mine
N-o să mai fie.