În jur se sfâșie o lume în bucăți,
Se sting lumini și cad pereți de piatră,
Dar noi ne-avem pe noi în nopți cu ceți,
Și dragostea ne e ultima vatră.

Cad frunze aurii peste tranșee,
Pământul geme sub bocanci greoi,
Dar ochii tăi păstrează o scânteie,
Ce-alungă iarna care vine peste noi.

Ne strângem în brațe mai strâns ca oricând,
Când cerul trosnește de fier și de scrum,
Sărbătorim iubirea pe buze tremurând,
Pe marginea unui sfârșit de drum.

E toamnă afară și-n lume e război,
Coboară moartea-n haine de rugină,
Dar câtă vreme suntem încă doi,
Chiar și în tranșee noi găsim lumină!VICVAS 25.10.2026