Descompunerea formelor în delir

Cercul este crăpat,

triunghiul spart,

pătratul fără colțuri, în păcat,

trunchiul dezmembrat
fără piramidă,

soarele înjunghiat de linia orizontului, răsăritul fisurat de noapte,

pământul altoit cu luna
și cerul, sângele cobalt al mării,
vărsat în ultimul tango mut,

fără pași, înstrăinați de pământ,
un desen de creion pe indigo,
o copie, un plagiat,

o iubire căzută dizgrațios în culoare fără de lumină,
în toată liniștea fără de cuvânt,

EKG-ul își pierde ritmul,
complexul QRS se stinge,
unda T se aplatizează,
rămâne linia izoelectrică dreaptă
în zgomotul timpanelor,
cu sunet rece, neîncetat,