Sunt seri în care nu doresc să spun,
Nici ce mă doare, nici ce e mai bun,
Aș vrea să stau cu mine, în tăcere,
Să-mi înțeleg tristețea și durerea.

Nu orice om tăcut e fericit,
Nici cel ce râde nu e liniștit,
Căci fiecare poartă-n sine-un gând,
Pe care nu-l rostește nimănui, nicicând.

Dar am învățat că pot să cer ajutor,
Că nu-i o slăbiciune să ai dor,
Că uneori, un simplu „Sunt aici”,
Te-ajută să treci peste zile reci.

Și chiar de singură mă voi simți,
Nu înseamnă că nu voi mai zâmbi,
Voi căuta un om cu suflet bun,
Și voi păși spre mâine, pas cu pas, pe drum.