parcã din ce în ce mai galben
ca şi cum l-ar prinde toamna obosit
iar nebunii ãştia de greieri cântã
de parcã ar avea conturile pline
copiii râd şi rostogolesc viaţa spre vârf
adolescenţii pun de-o gaşcã
fetele deja se viseazã zâne
adulţii fumeazã cu ochii în lunã
sau pur şi simplu hotãrãsc destine
doar doi bãtrâni îşi beau pensia la umbra morţii
cât sã-şi facã loc pentru încã un vis
pe o altã bancã trei babe împletesc clevetitoare
nu ciorapi nu mãnuşi nu fulare
ci un morman de vorbe înveninate
cât sã-l îmbrobodeascã şi pe cerber
în schimb cãţeluşii îşi cautã un fir de iarbã
sã-şi mestece durerile
iar un pisoi jucãuş prinde deja stele

pãianjenul îşi vede de capcanã
nu vrea sã agaţe luna
încã mai sperã sã vâneze rãsãritul