se sting luminile
se închid magazinele și șoaptele
nimeni nu aude că noaptea face amor
peste casele cu horn
până acestea obosesc
și intră ușor în pământ ca-n mormânt
nimfomana epuizează metereze
zgârie-nori și chiar sori
până la satisfacția-n culori
din zori

poetul în loc de pijama
își pune chiar noaptea
în care a auzit toate acestea
și bate în țeava țestei
pentru liniște