Legenda Histrianului Zburător

Până în pânzele albe sau...
„Toate pânzele sus!”
O paranteză ce-mi aduce aminte de un film cu profunzime al copilăriei
și o bucurie simplă:
că există filme ce declanșează în mine,
fără să știu de ce,
direcția: Speranța!

Pentru tine,
intru într-o sinceră solitudine.
O poveste a marinarului
ce nu are căutări în trecut
și începe așa:

Ridicați ancora!
Spre noi continente!
Este o autoexilare,
un lung drum pe mare,
al iubirii.
Un chin ambițios de a merge înainte,
perpetuum mobile,
vânt în pupă,
fără vâsle, fără motoare cu abur,
ce nu poate fi oprit
decât până în continent fără compromis.

„Peninsula Iubirii”.
Aceasta fiind descoperirea ta.

Nu forțez ce nu poate fi mișcat.
Nu acostez unde corabia va eșua!
Ce a fost nu poate fi navigat
decât prin sacrificiul unui conchistador.

M-am luptat cu tine, reală.
Să înțelegi.
Acum mă lupt cu tine, ireală.

Gabierul strigă din patru plămâni:
Căpitaneee!... Sirenă în ceață!

Mă cheamă...

Marinari...
Legați-mă de catarg!

Răsăritul cretona velele albe...sufletele pluteau salvate.