Sfâșie-mă cu nepăsarea ta ascunsă sub un chip frumos
Risipești blândețe peste lume dar sufletul tău nu mă vrea
Calcă-mă odată pe inimă să nu mai zac plângând pe jos
Privește cum ca un tunet ai intrat în mintea mea
Ești un înger de copilă dar mă iei, mă tragi, m-arunci pe jos
Ia-mi totul și vinde-mi dispreț că iubirea e bancnotă grea
Lovește-mă te implor că mă taie dragostea până la os
Aș crăpa aici dându-mi viața chiar dacă îmi ești atât de rea
Aruncă-mă-n iluzii până când și ultimul meu nerv e ros
Urlu-n gol de ce aș purta armă când și scutul meu și glonțul e doar ea

Sfărâmă-mă cu mâinile tale albe dacă tot nu-ți pasă
Și privește cum îmi cresc țepi în inimă lăsându-mă zdrobit
Aruncă-n mine cu nepăsare și fă-mă să cred că e o farsă
Când te visez, văd ochii tăi la nesfârșit
Te port în sânge ca pe un blestem dar dragostea mea te apasă
Căci lacrimile tale nu mai cred în flori și m-ai orbit
Dă-mi tot disprețul tău și calcă-mi sufletul ce nu te lasă
M-ai făcut să nu am limite și fără nicio milă m-ai nimicit
Aș muri pentru tine chiar aici de-ar fi o condamnare falsă
Urlând aruncă-mi bonul pentru cât de orb te-am iubit

Lovește-mă și râzi cum cad plângând pe propria ruină
Privește-mă în ochi căci nodul care ne ține e prea ros
Mă-ncerci și-ți bați joc de inima mea de parcă ar fi o vină
Lăsându-mă să cred că eu am căzut și tu strângându-mă de jos
Te prefaci o sfântă dar ești doar o nepăsătoare asasină
Ești acționar majoritar pe toată durerea mea fără folos
Mi-aș smulge viața să ți-o dau dar dragostea mea îți e străină
Zdrobește-mă și taci căci m-ai mințit cu vorbele frumos
Îngroapă-mă-n tăcere fetiță cu chip blând plin de lumină
Și calcă peste mine râzând că mă bate, mă rupe, am sufletul stors.